Satul Pleşani din comuna Călăraşi, a luat fiinţă în urma împroprietăririi din anul 1893. Ca urmare a acestui fapt, primii împroprietăriţi din partea de nord-est a fostului judeţ Botoşani sosesc pe locul destinat pentru vatra satului şi îşi făuresc primele lor aşezări.
Îndată după înfiinţarea satului, locuitorii îşi construiesc în cimitirul satului o capelă din bârne, nuiele şi pământ, ce servea mai mult pentru slujba de înmormântare, din punct de vedere administrativ bisericesc satul fiind afiliat parohiei Santa Mare.
Din anul 1905, locuitorii satului nou Pleşani- la îndemnul Pr.Paroh Stefănescu din Santa Mare, încep a strânge fonduri pentru construirea BISERICII pe locul ce a fost destinat în vatra satului. In acest scop în anul 1912 s-a pus temelia Bisericii din Pleşani şi s- au început lucrările de construire.
Biserica fiind începută pe plan mare, iar constribuţiile enoriaşilor fiind reduse, ei fiind puţini la număr, construirea s-a făcut cu mari greutăţi. La acest lucru a contribuit şi împrejurările grele prin care au trecut, căci primul război mondial 1916-1918 determina oprirea lucrărilor începute. După primul război mondial cei rămaşi s-au întors la casele lor şi astfel au început din nou să se ocupe de continuarea lucrărilor.
În acest scop se adună fonduri prin contribuţia enoriaşilor din sat, se înfăptuiesc colecte care vin în ajutorul lucrărilor în satele învecinate şi astfel în anul 1922 se termină lucrările la biserică şi este sfinţită de către Protoereul Alexandru Simionescu, înconjurat de 10 preoţi şi doi diaconi la 11 iunie.
Biserica este formată din pridvor, ce are două încăperi de o parte şi de alta, una ce duce în clopotniţă iar cealaltă în cafas, naos, pronaos şi altar.
A fost lucrată în antrepriză de către un maistru din sat – Tucherman iar lemnăria a fost lucrată de către un alt maistru din comuna Suliţa-B.Scurtu.
Biserica este construită în formă de cruce, cu un turn mare pătrat unde se află şi clopotniţa.
A fost zidită din cărămidă pe temelie de piatră şi acoperită cu tabla zincată. Având în vedere că lucrările au durat 10 ani, iar pe de altă parte faptul că zidăria, lemnăria şi temelia nu au fost lucrate la cele mai bune standarde, au fost necesare două intervenţii de consolidare.
Una dintre ele a avut loc la scurt timp în anul 1939 când s-a consolidat temelia în partea altarului, a fost încinsă cu un brâu de fier şi s-au făcut reparaţii generale atât în interior cât şi în exterior.
Cealaltă intervenţie de consolidare a avut loc între anii 1964- 1966, când s-au făcut 5 contraforturi în jurul altarului, până în apropierea streaşinei, s-a înlocuit placajul de piatră ce învelea temelia, printr-un brâu de beton armat şi s-au făcut patru ancore de fier pentru întărire şi un trotuar din beton armat.
După cutremurul din anul 1977, Biserica a suferit unele fisuri care în timp s-au agravat nefiind stopate in timp util. Menţionăm că zona în care ne aflăm este puţin dezvoltată economic, oamenii ocupându-se cu agricultura şi cu creşterea animalelor, neexistând astfel surse stabile de venit. Astfel puterea financiară a enoriaşilor este foarte redusă, atât în satul nostru cât şi în împrejurimi.
Ȋncepând cu data de 01.01.2008, este numit ȋn parohie preotul Costin Andrei, ȋn urma examenului de capacitate preoțească și a hirotonirii sale de către Preasfințitul Părinte Calinic Botoșneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, pe seama parohiei Pleșani.
Astfel, chiar de la ȋnceputul anului 2008 au loc ample acțiuni de renovare și consolidare a Sfintei Biserici și pregătirea necesară pentru a primi haina nouă a picturii, amenajarea unui Paraclis de vară, a unui lumânărar, ȋmprejmuirea Sfântului Locaș cu un gard nou, dar și construirea unei case sociale, care pe lângă locuința preotului și a familiei acestuia mai prezintă un birou, o bibliotecă parohială și o ȋncăpere destinată ȋntâlnirilor cu ocazia hramului, a diferitelor slujbe din timpul anului, agapelor creștine.
